Ma plictisesc. Nu mai stiu ce sa fac, iar vacanta trece. Intru in camera, ma dezbrac, cu gandul ca in cateva minute voi incepe curatenia in camera. Ciudat. Camera era curata, dar totusi simteam ca mai am ceva de facut. Stiam cine a facut asta, dar ma gandeam de ce nu mi-a facut curatenie si in ganduri. Ma intind pe pat si incerc sa ma relaxez. O voce imi sopteste ca doar eu pot face asta. Este simplu, inchid ochii si intru. La intrare ma vad pe mine, o alta eu. Nu era exact ca mine, nu avea buzele uscate, bataturi de la chitara, iar ochii nu erau sparti de reprizele de somn. Era perfecta. Radia. Am ajuns la destinatie: o camera plina cu cufere, unele mai prafuite, altele mai putin, iar altele in perfecta stare.
Primul cufar era cufarul lasitatii. Era in perfecta stare.Am ezitat putin sa-l deschid pentru ca nu stiam la ce sa ma astept. Am inchis ochii si l-am deschis incet. Acolo am gasit cateva bilete. Pe fiecare scria numele unei persoane. Dupa ce m-am gandit putin, le-am mototolit si le-am pus toate inapoi.Am considerat ca nu era necesar sa arunc nimic de acolo. Imi place sa fiu lasa. Face parte din mine.
Urmatorul era cufarul dragostei, era tot prafuit si cu doua bilete in el. Stiam ce este acolo si nu m-am mai obosit sa il deschid.
Mai departe, am gasit cufarul economiilor. Era prafuit si gol.Era langa cufarul sperantei, care era curat ca lacrima, fara pic de praf. L-am deschis si era plin de biletele. Nu am vrut sa citesc. Stiam deja toate dorintele mele.
A urmat cufarul certurilor, insomniilor, banilor, timiditatii, ipocriziei, ingamfarii, tristetii. Nu m-am mai chinuit sa ma uit in ele. Am vazut deja ce m-a interesat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu